Fondul de Garantare a Depozitelor: ce acoperă și cum plătește

Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB) este instituția care îți plătește înapoi banii depuși la o bancă din România, până la un plafon stabilit de lege, dacă banca respectivă nu mai poate restitui depozitele. Plafonul este echivalentul în lei a 100.000 de euro pentru fiecare deponent, la fiecare bancă, și include toate conturile și depozitele tale la acea bancă, împreună cu dobânda acumulată.

Garanția nu se activează când banca are dificultăți obișnuite, ci doar când depozitele devin indisponibile, situație constatată oficial. Mai jos afli exact ce sume sunt acoperite, ce nu intră sub garanție, cum se calculează compensația când ai mai multe conturi sau un cont comun și ce pași urmezi ca să primești banii.

Important: Articolul explică regulile generale ale schemei de garantare. Detaliile se stabilesc prin lege și prin reglementările fondului și se pot modifica, așa că pentru situația ta concretă verifică informațiile actualizate pe site-ul oficial FGDB sau cere lămuriri băncii.

Ce este FGDB și de ce există

FGDB este schema oficială de garantare a depozitelor din România, la care participă obligatoriu instituțiile de credit autorizate de Banca Națională a României. Rolul lui este dublu: să îi despăgubească rapid pe deponenți dacă o bancă intră în incapacitate de plată și, prin această certitudine, să prevină retragerile în masă care pot destabiliza sistemul bancar.

Băncile participante plătesc contribuții periodice la fond, calculate în funcție de depozitele garantate pe care le au și de profilul lor de risc. Din aceste resurse se plătesc compensațiile. Regulile de bază, inclusiv plafonul de garantare, sunt armonizate la nivelul Uniunii Europene printr-o directivă privind schemele de garantare a depozitelor, transpusă în legislația națională.

Pe lângă plata compensațiilor, FGDB poate fi implicat și în măsurile de rezoluție a unei bănci, adică în soluțiile prin care autoritățile mută depozitele la altă bancă sau reorganizează banca aflată în dificultate fără ca deponenții să își piardă accesul la bani. Din perspectiva ta, ca persoană fizică, important este rezultatul: depozitele garantate sunt protejate fie prin transfer, fie prin compensație.

Plafonul de garantare: cum se aplică exact

Plafonul de 100.000 de euro, echivalent în lei, se aplică totalului sumelor pe care le ai la o bancă, nu fiecărui cont separat. Banca adună soldul contului curent, al conturilor de economii, al depozitelor la termen, în lei și în valută, plus dobânda calculată până la data indisponibilizării. Dacă totalul este sub plafon, primești tot; dacă îl depășește, primești plafonul.

Exemple de calcul

Exemplele de mai jos folosesc un curs ipotetic de 5 lei pentru un euro, ales doar ca să fie ușor de urmărit; în realitate se aplică cursul oficial din data indisponibilizării. Cu acest curs, plafonul ar fi de 500.000 de lei.

Ultimul rând arată de ce mulți deponenți cu economii mari își împart banii la mai multe bănci: plafonul se aplică separat pentru fiecare instituție de credit.

Ce înseamnă „aceeași bancă”

Plafonul se raportează la instituția de credit, adică la entitatea juridică autorizată, nu la marcă sau la sucursală. Două agenții ale aceleiași bănci sunt aceeași bancă. Dacă o bancă preia alta prin fuziune, depozitele de la cele două ajung la aceeași instituție și intră sub un singur plafon. Legislația prevede pentru această situație informarea deponenților și posibilitatea de a muta, în anumite condiții, sumele care depășesc plafonul, așa că merită să recalculezi totalul de îndată ce afli de o fuziune.

Partea care depășește plafonul

Suma care depășește plafonul nu se pierde automat, dar nu mai este garantată. Ea devine o creanță a ta asupra băncii, care se recuperează, în măsura în care se poate, din procedura de faliment, după ordinea de prioritate stabilită de lege. Recuperarea poate dura și poate fi parțială.

Ce depozite sunt garantate și ce nu

Sunt garantate, în principiu, depozitele persoanelor fizice și ale majorității persoanelor juridice, în lei și în valută, la băncile participante. Există însă categorii de deponenți și de produse excluse, iar unele produse vândute de bancă nu sunt deloc depozite.

Câteva situații frecvente de confuzie:

• Casele de ajutor reciproc (CAR) nu sunt bănci și nu participă la FGDB; economiile depuse acolo nu sunt garantate de fond.
• Sucursalele din România ale unor bănci din alte state UE sunt acoperite, de regulă, de schema de garantare din țara de origine a băncii, cu același plafon armonizat. Plata se face prin acea schemă, eventual cu sprijinul FGDB.
• Titlurile de stat cumpărate de la Ministerul Finanțelor nu sunt depozite; ele sunt obligații ale statului și au alt regim.
• Platformele de plăți și instituțiile emitente de monedă electronică nu sunt bănci; banii ținuți la ele sunt protejați prin alte mecanisme, nu prin FGDB.

Atenție: Faptul că un produs ți-a fost oferit la ghișeul băncii nu îl transformă în depozit. Dacă documentul spune „fond de investiții”, „asigurare” sau „obligațiune”, produsul nu este acoperit de garanția depozitelor și poate implica riscul de a pierde o parte din bani.

Soldurile temporar ridicate

Legea prevede o protecție suplimentară, limitată în timp, pentru anumite sume mari care ajung temporar în cont din motive excepționale. Exemplul tipic este încasarea prețului din vânzarea locuinței: pentru câteva luni, până cumperi altă locuință, poți avea la bancă mult peste plafonul obișnuit.

Categoriile vizate de lege includ, în linii mari:

• sumele provenite din tranzacții cu locuințe;
• sumele legate de evenimente din viața deponentului, precum pensionarea, concedierea, invaliditatea sau decesul;
• indemnizațiile de asigurare și despăgubirile pentru prejudicii, în condițiile legii.

Protecția suplimentară are un plafon propriu și se aplică doar o perioadă limitată după creditarea contului, iar pentru a beneficia de ea trebuie să dovedești originea sumei cu documente, de exemplu contractul de vânzare-cumpărare. Valorile și termenele exacte se verifică pe site-ul FGDB, pentru că sunt stabilite prin lege și pot fi actualizate.

Sfat: Dacă știi că vei avea temporar o sumă mare în cont, păstrează la îndemână documentele care arată de unde provine. Iar dacă perioada se prelungește, împărțirea banilor la mai multe bănci rămâne cea mai simplă protecție.

Conturile comune și conturile cu împuternicit

La un cont comun, fiecare cotitular are dreptul la propria cotă, iar fiecare cotă se adună cu celelalte depozite ale acelui titular la aceeași bancă. Dacă din contract nu reiese altă împărțire, cotele se consideră egale.

Exemplu: doi soți au un depozit comun de 300.000 de lei. Fiecăruia i se atribuie 150.000 de lei, care se cumulează cu depozitele individuale ale fiecăruia la aceeași bancă. Dacă unul dintre ei mai are 400.000 de lei pe numele lui, totalul lui ajunge la 550.000 de lei, peste plafonul din exemplul de mai sus, chiar dacă depozitul comun, privit separat, părea sub limită.

Împuternicitul pe cont nu este titular. El poate opera în cont, dar suma garantată aparține titularului și se adaugă la plafonul acestuia. Diferențele dintre cont comun și împuternicire, din punct de vedere al drepturilor, sunt explicate în Contul comun și împuternicitul pe cont: diferențe explicate.

Pentru conturile deschise copiilor, titularul este minorul, chiar dacă părintele administrează contul; garanția se calculează pe numele copilului. Detalii despre aceste conturi găsești în Contul bancar pentru copii: cine îl deschide și cum.

Când se declanșează plata compensațiilor

Compensațiile se plătesc după ce depozitele unei bănci devin indisponibile. Asta se întâmplă, în principiu, în două situații:

1. Banca Națională a României constată că banca nu mai poate restitui depozitele exigibile și nu are perspective să o facă în curând.
2. O instanță pronunță o hotărâre care suspendă drepturile deponenților de a-și cere banii, de regulă în procedura de faliment.

Din momentul indisponibilizării începe să curgă termenul de plată. Legislația armonizată la nivel european prevede un termen scurt, de 7 zile lucrătoare, în care compensațiile trebuie puse la dispoziția deponenților. Ideea de bază: chiar și într-un scenariu de criză, oamenii trebuie să aibă acces rapid la banii garantați, ca să își plătească cheltuielile curente.

Până la indisponibilizare, banca funcționează normal și își onorează obligațiile; știrile despre probleme financiare ale unei bănci nu declanșează, singure, garanția.

Cum primești efectiv banii

Plata se face prin una sau mai multe bănci mandatate de FGDB, adică bănci sănătoase care primesc de la fond banii și listele de compensații și îi plătesc deponenților. Lista băncilor mandatate și calendarul plăților se publică pe site-ul fondului și se anunță public.

Pașii, în general, sunt:

1. Verifici anunțul oficial al FGDB privind banca la care aveai depozitele și băncile mandatate.
2. Te prezinți la o unitate a băncii mandatate, cu actul de identitate, sau folosești canalele indicate în anunț.
3. Ți se verifică identitatea și suma din lista de compensații.
4. Primești banii în numerar sau prin transfer într-un cont indicat de tine, în funcție de opțiunile oferite.

Compensația se plătește în lei. Depozitele în valută se transformă în lei la cursul oficial din data indisponibilizării, iar dobânda se calculează până la acea dată. Dacă vrei din nou valută, conversia se face separat, după încasare, la cursul băncii; costurile acestei operațiuni sunt descrise în Schimbul valutar la bancă: curs, marjă și comisioane.

Legea stabilește și un termen în care poți solicita compensația; nu amâna ridicarea banilor și păstrează documentele care atestă depozitele, de exemplu ultimele extrase.

Cum verifici că banii tăi sunt protejați

Verificarea durează câteva minute și merită făcută o dată pe an sau la orice schimbare importantă de sold.

• Banca participă? Lista instituțiilor participante este publicată pe site-ul FGDB, iar autorizarea poate fi verificată în registrul instituțiilor de credit al BNR.
• Formularul de informare. Înainte de a deschide un depozit, banca trebuie să îți dea un formular standard pentru informarea deponenților, cu plafonul, schema care te acoperă și termenul de plată. Îl primești și periodic, de obicei anual.
• Extrasul de cont conține, de regulă, o mențiune că depozitele sunt eligibile pentru garantare. Cum se citește extrasul pas cu pas afli în Extrasul de cont: cum îl citești și ce verifici lunar.
• Totalul la fiecare bancă. Adună toate soldurile, inclusiv valuta și depozitele comune, și compară-le cu plafonul.

Dacă totalul tău la o bancă se apropie de plafon, ia în calcul și dobânda pe care o vei mai acumula până la scadență. Informațiile generale despre tipurile de depozite și despre cum se compară ofertele le găsești în ghidul complet despre depozitele bancare, iar diferența de risc dintre lei și valută în Depozitul în valută vs. în lei: riscul de curs explicat.

Ce nu te protejează garanția

Garanția FGDB acoperă un singur risc: incapacitatea băncii de a-ți restitui banii. Nu te protejează de alte riscuri, care în practică sunt mult mai frecvente:

• frauda în care tu autorizezi plata, de exemplu după un apel de la un fals angajat al băncii; aici intervin alte reguli, explicate în Victima unei fraude bancare: ce faci în primele ore;
• inflația, care reduce puterea de cumpărare a banilor din depozit, așa cum se vede în Depozitele și inflația: ce este dobânda reală;
• variația cursului de schimb la depozitele în valută;
• pierderea dobânzii la lichidarea anticipată a unui depozit.

Ultimele recomandări

FGDB este o plasă de siguranță solidă pentru economiile obișnuite: acoperă toate conturile și depozitele tale la o bancă participantă până la echivalentul a 100.000 de euro și plătește compensațiile în lei, prin bănci mandatate, într-un termen scurt. Protecția are însă limite clare, iar cele mai multe probleme apar când deponentul nu știe cât are în total la o bancă sau confundă un produs de investiții cu un depozit.

De reținut:

• plafonul se aplică per deponent și per instituție de credit, nu per cont;
• se adună contul curent, economiile, depozitele, valuta și dobânda acumulată;
• la conturile comune, fiecare titular are cota lui, cumulată cu restul depozitelor sale;
• fondurile de investiții, acțiunile, asigurările și CAR-urile nu sunt garantate;
• sumele temporar mari din situații speciale au o protecție suplimentară limitată, pe bază de documente.